Cred ca odata cu varsta vine dorinta de acel sentiment netrebnic de siguranta...Ce poate fi mai plictisitor?...chiar si in masura in care reduc spectrul domeniilor in care am nevoie de acesta blstemata "siguranta"... Odinioara il consideram un blestem...o dovada de lasitate...cu timpul am invatat ca dupa o anumita varsta devine instinct de autoconservare...Deci a ma conserva sau a nu ma conserva? Asta e intrebarea....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
uelcom bec leidi
a trai, cu toate bunele si relele care vin cu asta. ne conservam si deterioram in acelasi timp, oricum)
Trimiteți un comentariu