Am inchis ochii pentru a vedea in mine. Am descoperit galerii infricosatoare si magice deopotriva.
Noi, oamenii, traim in lumi fantastice, misterioase numite mintile noastre...Gandurile noastre plutesc in eterul dens din capul nostru. Gandurile au lumea lor, familiile lor, vietile lor, se inmultesc unele cu altele...si dau nastere monstrilor care ne bantuie...
Am invatat an de an, saptamana de saptamana, zi de zi, ceas de ceas si cu fiecare secunda in plus pe masura ce ma scurg inapoi in univers sa imi iubesc monstrii. Am invatat ca si gandurile, ca noi, nu aleg sa se nasca si e nedrept sa le uram doar pentru ca nu le intelegem...
Spunem lucruri indecente, cum ca ne cunoastem unii pe altii doar pentru ca ne stim de mult. Putini avem insa onoarea si curajul de a le face cunostinta monstrilor nostri cu monstruletii din capul celuilalt si sa ii lasam sa faca mai bine pui intre ei.
Cred cu putere că doar dragostea ne salvează... si pe noi, si pe demonii nostrii. Dragostea de orice fel, miros, culoare, forma...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu