viata. Ma simt orfana. Simt ca toate instrumentele mele de a-mi construi visele s-au erodat. Caut altele. Cateodata gasesc una in alti oameni si sunt imbatata de fericire. Vad speranta. Vad luminita de la capatul tunelului. Apoi vine cineva si mi-o fura. Ma intreb care e mecanismul cu care se fura lumina? Vreau si io!Sunt apoi foarte confuza. Ma uit in jur.....M
a descurajez.....dar incep curand sa caut alta. Ma intreb daca vreodata colectia mea va mai fi completa....sau macar aproape de a fi intreaga?Dar acum nu mai am aer! Lipsa de aer ma ameteste. Ma simt captiva in propriu-mi corp si-n propria-mi viata. Trebuie sa fi facut ceva foarte grav sa capat o astfel de sentinta! Ma dor toate. Ma simt imbatranita inainte de vreme. Ma uit in oglinda si nu ma regasesc. Atunci incep sa ma oglindesc in alti oameni dar vad o reflexie pe care n-o mai iubesc!
Vreau sa ma (re)gasesc si sa ma ofer cadou inapoi mie intr-o zi perfect normala, asa.....pur si simplu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu