Azi am decis sa inventez o floare. Una fara miros. De ce toata lumea atunci cand culege o floare o duce direct la nas? Iar daca n-are miros, oricat de frumoasa ar fi...parca tot dezamageste....?De aceea a mea va fi una fara miros. Pentru a o vedea si aprecia mai in profunzime doar cei ce stiu ca "exista viata dupa miros". In loc de petale are aripi de fluture si la atingere canta.Chiar daca nu are miros ea va avea in schimb un nas....pentru a mirosi oamenii ce se vor apropia de ea....O floare cu nas...caraghios, nu? Foarte bine! Inseamna ca a provocat inca de la nastere cel putin un zambet: al meu!
Floarea mea nu creste din pamant....pentru ca nu are nici tulpina nici radacina! Ea pluteste in aer! Isi trage seva prin nas din aerul care-o inconjoara, din ceilalti oameni si celelalte flori pe care le va intalni in cale. Asa ca am facut lumea responsabila de buna ei dezvoltare......
Dar ma intreb?.....oare oamenii vor reusi s-o vada? Fiind atat de obisnuiti sa catalogheze o floare dupa modul in care arata, creste si miroase....nu cred ca o vor vedea.....ufff!...sper sa nu se simta prea singura!!!! Sper ca sunt destui nebuni visatori pe lumea asta cu ochi de vazut dincolo de ce au fost invatati sa vada!
A! Trebuie s-o botez...nu? Am sa-i dau nume florii mele....o s-o cheme FERICIRE!
P.S. Dedicata lui Tatalinitza...cred ca "Micul print" a avut oaresce efect si asupra mea....mai sa fie!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu