joi, 19 februarie 2009

Autoportret - jocul de-a semiotica (18.02.2009)

Panza alba...o stropesc cu 7 picuri de sange. In coltul din drapta jos pun o frunza uscata de liliac, una de piersic, una de visin si cateva ace uscate de brad. Deasupra asez in semn de ritual o lumanare violet si o las sa picure pe sange si pe frunzele bolnave de toamna. Pe ceara fierbinte, proaspata, asez apoi un cercel de argint....sunt fericita...acum am de ce sa-mi bat diapazonul....
Deasupra peisajului zboara haotic o pasare neagra. E pictata cu fata la privitor pentru ca nu se stie exact de unde vine, cat sta si incotro se indreapta. La ea privesc cativa omuleti stilizati de culoarea galben-ocru.
Cerul are 3 culori: incepe cu Cerul Soarelui, de un auriu intens....se pierde incet in Cerul Lunii....initial gri timid...dar care devine de un argintiu orbitor si se termina cu Cerul lui Marte...de un rosu sangeriu. Doua pete purpurii tradeaza privirea iscoditoare vesnic prezenta a lui Azarel.
Din Pamant incepe sa creasca cifra 7.
Tot acest peisaj e vazut de aproape, sunt caramizile adevaratului tablou.... Acum fa cativa pasi inapoi.....inca 7......asa...Opreste-te! Acuma observa!...Se vede Taj Mahalul?

Niciun comentariu: