Am petrecut prea mult timp pretios calatorind pe taramuri vechi, batatorite fiindu-mi frica. Am apucat apoi pe drumuri noi, atat de virgine pentru mine incat ma purtam cu delicatete maxima in abordarea lor cu frica de a nu gresi. Tot acest timp credeam ca te caut pe tine, acel "ceva" ce ma va completa, care-mi va da odata cu reintalnirea un moment in care voi zice: "Aha! Deci asta era!". Si te gaseam pe rand....imprastiat in bucati de puzzle plasate in momente cheie.....dar nu puteam ghici nicicum intregul....dar eram fericita...pe moment!Intr-o zi....m-am trezit si m-am intrebat daca existi cu adevarat? Si mi-am raspuns: NU! Daca ai exista....te-as putea atinge, vedea, mirosi...Am decis ca e totul in capul meu. Am renuntat sa mai comunic cu tine prin vibratiile sufletului, sperand ca vor ajunge acolo...in spatiile mele inchipuite...unde se presupunea ca tu vietuiesti. Am decis apoi sa-mi administrez medicatie episoadelor schizofrenice pentru a le face sa dispara la un moment dat...De tot!
Acum...dupa atatea lupte incrancenate, dupa atata luat la tranta cu propria-mi persoana....imi dau seama ce am gresit.....Eu nu te cautam pe tine.....eu de fapt ma cautam pe mine....Si m-am gasit.....Partial....mai am de gasit piese de puzzle si de pus la locul lor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu