Ezit sa cumpar. Vreau doar sa inchiriez tot. Daca n-o sa-mi placa asa cum credeam? Daca ma voi plictisi prea repede? Ma intreb cumparand un lucru mediocru nu ma face de fapt sa renunt sa mai caut spectaculosul crezand ca deja-l am acasa? Mi-e teama de cuvinte ca: siguranta, constanta, rutina, certitudine, exact, definitiv, permanent, intotdeauna, niciodata si toate astea ce exprima ceva in totalitatea lor. De aceea continui sa prospectez, sa caut, sa testez si sa ma sabotez cand incerc sa ma asez si eu ca tot omul. Sunt un vesnic vanzator....mai niciodata un cumparator. Ma detasez atat de repede de lucruri, persoane, ganduri, simtiri, vise...nu sunt sigura ca le vreau, deci nu le cumpar! N-am nimic al meu! Le inchiriez putin, apoi le dau drumul si nu ma mai uit inapoi. A inceput chiar sa doara tot mai putin ritualul de inmormantare a vechiturilor de orice fel ar fi ele si sa se scurteze tot mai tare perioada de doliu. Vreau sa evadez, sa emigrez fara a garanta ca ma voi intoarce. Lanturile ma sperie groaznic. Promisiunile ma dezgusta iar juramintele ma amuza. Sunt un om singur....si-mi place intr-un mod rautacios si masochist.E cineva acolo care simte nevoia sa ma contrazica, sa vrea sa ma salveze?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu