E grea asteptarea! Te astept de cand ai plecat si tot ce m-a tinut in picioare a fost minciuna asta care ma tine suspendata intr-o lume paralela cu realitatea: "Se va intoarce. Cum ar putea trai oare fara ce aveam impreuna?"....Ciudat....inca o mai cred! Inca te mai astept! Vizualizez reintalnirea: iti aud primele fraze si apoi asist ca la spectacol la toata discutia pe care o avem. Spui ca-ti pare rau ca a durat atat pana sa te convingi. Eu pun conditii. Te provoc sa ma recuceresti....non-verbal...Spun ca sunt omul caruia nu-i plac promisiunile dar duc conversatia in asa fel incat tu sa ma asiguri ca nu vei mai pleca. Te provoc sa-mi spui ca nu stii daca e iubire dar e ceva foarte asemanator si ca fara mine nu poti respira. Eu fac pe interesanta si schitez ca nu ma impresioneaza dar simt ca ma topeste fericirea......mi-e foarte cald in locul unde-mi bate inima! Amortesc. Vreau sa te iau in brate, sa te strang foarte tare dar imi reprim toate impulsurile. Acum tac. Vreau sa ma ascund pentru ca data trecuta sentimentele mele te-au speriat si ai fugit. Mi-e frica sa nu se intample la fel. Imi repet in minte sa nu cedez pentru a nu uita lucrul acesta. NU AM VOIE!!! ......dar totodata nu stiu cat am sa mai rezist! Toate gandurile astea ma paralizeaza! Te vad cum devi din ce in ce mai palid. Esti speriat pentru ca ai renuntat la tot sa vii si dupa reactia mea s-ar putea sa fie prea tarziu. Mi-e frica sa fiu fericita! Nu stiu gestiona fericirea! Ah! Mi-e frica sa cedez! Simt cum frica actioneaza asupra fiecarei fibre din corpul meu imobilizandu-ma! Spun vorbe liniare, raspunsuri care nu ma tradeaza, nu refuza dar nici nu promit: " ce sa-ti raspund?"...." ma mai gandesc....m-ai ranit...", "poate de veneai mai devreme.....acum.....eu stiu?". In tot timpul asta ma gandesc de ce mi-e mai frica: sa-ti arat ca te vreau iar tu sa-ti pierzi interesul pierzand provocarea de a ma vana...sau de faptul ca vazandu-mi reactiile reci vei avea impesia ca nu te mai vreau si te vei intoarce resemnat? Ca nu te mai vreau???? dar eu....eu...te iubesc! Cum sa nu te vreau!??? TE IUBESC!!!.........dar......ma limitez cu lasitate sa mi-o zic doar mie....nu pot sa vocalizez...nu am puterea sa sonorizez nimic din ce am in interior!Citisem intr-o carte ca vorbele sunt mai puternice decat orice descant ori formula magica pentru ca au puterea de a provoca intamplari....pentru ca le-ai pus acolo...in Univers...deci incep sa existe....atunci iti spun: "Stiam ca ai sa te intorci intr-o zi!Am stiut! Nu intreba de unde! Pur si simplu stiam!" Apoi....am zambit......Tu ai inteles.....
Toata scena asta pare reala acum pentru ca mi-o doresc!
Daca vorbele au o putere atat de mare sper atunci cuvantul scris sa fie si mai puternic si sa te aduca inapoi la mine.
Acum.......stiu SIGUR ca ai sa vii!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu