Ganduri...Ploaie....Ploaie de ganduri...Ciudat cum azi vremea a cazut de acord cu mine. Nici macar nu ne-am vorbit.....dar...s-a intamplat! Ma intreb daca si ea are framantarile ei? Oare de asta plange azi? Sau...poate nu sunt lacrimi...Poate sunt nelinisti...exact ca ale mele! Ma intreb atunci daca e intr-adevar asa, cand vine Soarele inapoi pe cer, cand pasarile canta si afara miroase a viata...oare ea...vremea...si-a gasit unul din raspunsurile cautate, ori a decis pentru un timp sa fuga de jelit si sa-si ia o pauza de la meditatie? Si atunci cand incepe iar sa ploua, vremea isi reia vechile framantari, sau sunt altele noi?Hmmm....ploaie....ganduri.....
Ma intreb daca oamenilor care reflecta le e dat sa fie fericiti?...Oare poti simti iubirea, care e un sentiment atat de irational si instinctual daca esti un om pragmatic, logic? Oare pragmatismul nu ucide visul? Sau visul e unul dintre instinctele primare de supravietuire ale omului? Iar daca pragmatismul ucide cu adevarat visarea, atunci poate-mi doresc mai multa iubire decat inteligenta. Pe asta cine-a mai cerut-o? Poate toata fericirea se ascunde in spatele ignorantei. Poate instinctele nu sunt pacate, ci tocmai dorinta de a demitiza, de a desacraliza si de a cobori de pe piedestal Zeitatea atotputernica si atotdirectionista e un pacat! Dar daca ratiunea e un atribut care ar fi trebuit sa fie fara exceptie doar a Lui? Oare am obtinut-o si pe asta odata cu Pacatul Original? Pentru ca incep s acred ca altfel am fi trait toti din daruire pura, pasiune carnala fara interdictii, moralitati absurde, fara garduri ghimpate in jurul a ceea ce vrem sa facem de fapt toti cu adevarat si nu putem din cauza otravirii cu Mandrie, Orgoliu, cu Asumare, Responsabilitate, Materialism.
Oricat ne-am crede de destepti, in setea noastra de cunoastere ar trebui poate sa ne gandim ca nu stim cel mai important adevar existent: ca nu ar trebui sa stim atatea...... ci sa simtim mai mult! Oare asta o fi Raspunsul Universal? Oare asta e secretul flacarii timide a fiecarui suflet?....pt ca toti suntem suflete invelite in carcase.......insa sufletul e combustibilul gramezii de oase, organe, carne si piele, e esenta vie din fiecare dintre noi, receptor sensibil la toti stimulii simtirii.....
Si daca pedeapsa pacatului de a gandi e chiar NEFERICIREA?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu