duminică, 17 august 2014
I've lost my love muscle
Now they all seem frightened, ridiculous and so damn average!
The fear of their own mortality freaks them out. They all look like a dear in headlights.
They are living paradoxes: declear they want peace, love and harmony but do exactly the opposite!
Since I started seeing them like this I lost my love for them. My need to please them, take care of them and search for them.
Frica… un sentiment teribil! Ne face sa ne sabotam relatii
care sunt promitatoare. Ne face sa ne amintim de toate datile cand durerea ne-a
facut sa ramanem fara suflare sau doar de datile cand ne blamam pe noi insine
pt ca ne-am permis sa ramanem atat de dezamagiti de propriile vise si planuri
facute in doi.2 the one that got away
Stii...te-as fi putut iubi. Mult! Te-as fi trezit in fiecare dimineata cu un sarut pe ochi si pe nas chicotind de bucurie.
Te-as fi putut strange in brate. Tare! Ca sa simti ca vulnerabilitatea nu poate fi o slabiciune cand esti protejat de bratele mele.
As fi avut grija de tine. Mereu! Nu as fi uitat niciodata ca sunt o femeie iar tu esti barbatul meu.
Te-as fi lasat sa zbori. Sus! Pentru ca nu as putea iubi un vultur fara aripi oricum!Te-as fi iubit nu pentru ca am nevoie de tine ci pentru ca mi-ai fi imbogatit viata. Te-as fi avut alaturi cu mandrie stiind ca nu-mi aparti.
Te-am dorit alaturi ca sa cantam impreuna, sa facem dragoste si sa nu ne lasam unul pe altul sa ne moaram copilul din noi.
Dar tu ai ales sa nu facem toate astea impreuna! Sper ca motivul e ca deja le faci cu altcineva.
duminică, 10 noiembrie 2013
love is a four letter crime...
I am eager to embrace resting in peace...
joi, 7 noiembrie 2013
Vocile din capul meu imi spun ca nu-s nebuna!
Am inchis ochii pentru a vedea in mine. Am descoperit galerii infricosatoare si magice deopotriva.
Noi, oamenii, traim in lumi fantastice, misterioase numite mintile noastre...Gandurile noastre plutesc in eterul dens din capul nostru. Gandurile au lumea lor, familiile lor, vietile lor, se inmultesc unele cu altele...si dau nastere monstrilor care ne bantuie...
Am invatat an de an, saptamana de saptamana, zi de zi, ceas de ceas si cu fiecare secunda in plus pe masura ce ma scurg inapoi in univers sa imi iubesc monstrii. Am invatat ca si gandurile, ca noi, nu aleg sa se nasca si e nedrept sa le uram doar pentru ca nu le intelegem...
Spunem lucruri indecente, cum ca ne cunoastem unii pe altii doar pentru ca ne stim de mult. Putini avem insa onoarea si curajul de a le face cunostinta monstrilor nostri cu monstruletii din capul celuilalt si sa ii lasam sa faca mai bine pui intre ei.
Cred cu putere că doar dragostea ne salvează... si pe noi, si pe demonii nostrii. Dragostea de orice fel, miros, culoare, forma...
Psychosis
The moments when I will be cold again without you, I will take out the jar where I captured some of our moments. I used to store them for the long winter days. I will open the lid and let the butterflies fill the room. I will close my eyes and let those fabulous creatures bring you back again. When they will sit on my closed eyelids I will remember how you used to kiss them. The flapping of their wings will bring back your whispers, smoothly piercing my eardrum. When they will sit on my naked body I will re-live the hot & cold chills your fingers used to give me.
miercuri, 18 septembrie 2013
But owning is objectifying. They become our accessories that have to please us. They become our little canary that we place into this gorgeous gold cage, and that has no rights but the ones we decide they have. Then we claim it not to depreciate: it should look, act, function the same way as the day we met them and when we projected all those marvelous dreams along their side.
Most of the times...much to our surprise...this does't work.Then we are either hurt because we lost ...IT or we get bored. And how can we not get bored? Especially in this age of ever rapid changing technology, when our brain is set to ask for immediate, quick fixes? Our loved one gets old, repetitive and so damn predictable. They get broken, downgraded...And isn't it expensive to keep buying another one, and another one in hope we finally get the best model?
So what if we stop wanting to own them? What if we just lease them on their spear time? What if we let them update on their own and then try their constant improved versions of themselves? What if we stop being afraid of not being interesting enough for them to come back? What if we are both free and not owned by anyone? What is the worst thing that can happen?
vineri, 23 august 2013
And how would you like your pussy, sir?

Men’s favorite dish: pussy. Nowadays the knowledge makes us wonder though: what’s the best method of serving it? Raw, boiled, backed, fried? How can you have more out of your pussy? Well gents, let’s see what’s in the menu.
miercuri, 5 iunie 2013
Different degrees of missing you
joi, 6 decembrie 2012
Loveing the undead
marți, 28 februarie 2012
"I am not superficial....I am averegely-ficial!!!" (english version)
“I wouldn't say I'm superficial, just averagely ficial.”
Daca e ceva ce urasc foarte tare e sa fiu lasata cu cuvintele-n gura! E ca si cum ai manca ceva cu pofta si dupa ce ai mestecat n-ai voie nici sa inghiti nici sa scuipi! E oribil! Din acest motiv gasesc ca e tot mai greu sa fii placut pentru cine esti cu adevarat. Nimeni nu vrea de fapt sa te cunoasca. Lumea vrea sa fii o prezenta placuta, sa fii bland cu orgoliul lor. As fi curioasa cati barbati ar fi atrasi de imaginea mea despletita, demachiata in pat dupa o masa copioasa citind si ascultand Metallica? Oare cui i-ar placea o femeie cu ticul nervos de a-si devora proprii obraji, razand zgomotos la propriile glume? Sunt un cizmar fara cizme si o ipocrita ce arunca cu sfatul in dreapta si-n stanga ce are o profunda confuzie legata de propriile dorinte. Oamenii insa persista in a cauta sfaturi la mine. Poate e doar o chestiune de marketing, nu?
Superficialitatea in opinia mea e o stare naturala a lucrurilor, inseamna normalitate. Si asta nu pentru ca e cea mai raspandita ci din cauza ca iti pastreaza sanatatea mentala, un anume echilibru. A avea discutii filozofice zi de zi si a intra in profunzimea lucrurilor mai tot timpul, a frecventa mereu locatii culturale e o vulgarizare a sublimului. Superficialitatea mi se pare pur si simplu viata cotidiana din care mai vrei din cand in cand sa evadezi zburand spre o locatie exotica all-inclusive ori intr-o aventura noua numita profunzime.
vineri, 8 aprilie 2011
14.06.2011
joi, 3 februarie 2011
Am visat un vis frumos: se facea ca sunt din nou eu! Eram din nou proaspat nebuna! Eram din nou invincibila....zmeul zmeilor feminini! Vorbeam iar limba anceasca......vorbeam iar tare....credeam iar in toate balariile pe care le scoteam pe gura....!!! Se facea ca ma trezeam in fiecare dimineata si ma umfla rasul in secunda urmatoare!!! Se facea ca in loc de liniste era muzica peste tot!! ....ca ma imbracam in cele mai ciudatele haine si purtam palarioare hazlii! Se facea ca eram cea mai frumoasa din tara (ei na! acum n-oi fi din lumea intreaga!!!!!). Se facea ca tu ma iubeai asa cum sunt! Se facea ca si eu la fel....joi, 11 noiembrie 2010
15.11.2010

marți, 14 septembrie 2010
Siguranta...bat-o vina! (14.09.2010)
Cred ca odata cu varsta vine dorinta de acel sentiment netrebnic de siguranta...Ce poate fi mai plictisitor?...chiar si in masura in care reduc spectrul domeniilor in care am nevoie de acesta blstemata "siguranta"... Odinioara il consideram un blestem...o dovada de lasitate...cu timpul am invatat ca dupa o anumita varsta devine instinct de autoconservare...Deci a ma conserva sau a nu ma conserva? Asta e intrebarea....vineri, 11 decembrie 2009
Definitii ale momentului 0(10.12.2009)
Straduinta de originalitate, staruinta-n speranta, forta-n a sta pe firul subtire intins al sanatatii mentale si a nu ma uita in jos.Vise.....unde? Fericire....cand? Implinire......oare? Iubire....ce!??!? Haos total! Puzzle cu piese amestecate din diferite jocuri. Drumuri de urmat...drumURI??? Resemnare?....hmmmm....
Amorteala, somn mental: odihna sau cosmar?
Noapte adanca: frica sau mister?
Noi cautari sau fuga de realitatea greu de infruntat?
Sete de "impreuna" sau bucuria independentei?
Liniste regasita sau bucuria unei noi provocari?
Spontaneitate sau planuri de viitor?
Vise ori realitate?
Locul meu in viata asta sau drumul meu?
Puncte de suspensie.....MDA.....
luni, 7 decembrie 2009
8.10.2009
luni, 28 septembrie 2009
28.09.2009
Am iubit o chestie reala sau roadele proprie-mi imaginatii? E oare vreo diferenta intre cele 2? Am iubit oare sincer? Mult? Destul? Des? Frumos? Pentru asta incerc sa gasesc unitati de masura: intensitatea batailor imimii cand era langa mine sau intensitatea durerii cand lipsea?Cu siguranta stiu insa CE iubesc: iubesc stelele ce stralucesc zilnic pana mor. Nu-mi plac astrii ce stralucesc puternic o noapte si atat! Iubesc oamenii extraordinari in cotidianul lor!
sâmbătă, 19 septembrie 2009
Poltergeist(19.09.2009)

Sunt bantuita de gandul de a recidiva. Si o fac de fiecare data!
Amintirea ta e un lucru atat de gravat in intreaga mea fiinta incat a inceput sa ma defineasca si nici chiar TIMPUL nu pare a fi in stare sa o stearga. Cateodata neputinta mea in fata acestui adevar incontestabil devine prietenul meu cel mai bun, un sal gros, ce-mi tine cald in zilele de singuratate. Deschid asadar portile imense, greoaie ale cerebralului si intru in firescul visarii halucinante. Acolo esti mai tot timpul TU, combinatia perfecta intre spiritualitate si logica, intre erotic si romantic, intre rob si stapan iar eu ma regasesc ingenunchiata in fata altarului ce te reprezinta.
Sunt perfect capabila sa ignor sfaturile binevoitoare ale celor ce vor sa ma aduca cu picioarele pe Pamant. Stiu foarte bine ce vor sa-mi zica, fara indoiala din cele mai bune intentii. Insa dependenta de TINE ma face, atunci cand am putin timp liber, sa ma refugiez cu doza de interzis si irational, sa mi-o administrez si s-o savurez intr-o perfecta impacare cu persoana mea. Sunt de asemenea constienta de faptul ca e o nebunie si totusi mi-o asum. Si de ce m-as descotorosi de o intalnire asa importanta a vietii mele? Dimpotriva, vreau s-o duc cu mine mereu! Pentru ca atunci, de mult, cand tu n-ai fost atent, am furat o bucatica de TINE ce o port in cutiuta bijuteriilor vietii mele. E comoara mea cea mai de pret, dobandita pana-n momentul de fata!
Multumesc!




