luni, 28 septembrie 2009

28.09.2009

Am iubit o chestie reala sau roadele proprie-mi imaginatii? E oare vreo diferenta intre cele 2? Am iubit oare sincer? Mult? Destul? Des? Frumos? Pentru asta incerc sa gasesc unitati de masura: intensitatea batailor imimii cand era langa mine sau intensitatea durerii cand lipsea?

Cu siguranta stiu insa CE iubesc: iubesc stelele ce stralucesc zilnic pana mor. Nu-mi plac astrii ce stralucesc puternic o noapte si atat! Iubesc oamenii extraordinari in cotidianul lor!

sâmbătă, 19 septembrie 2009

Poltergeist(19.09.2009)


Sunt bantuita de gandul de a recidiva. Si o fac de fiecare data!
Amintirea ta e un lucru atat de gravat in intreaga mea fiinta incat a inceput sa ma defineasca si nici chiar TIMPUL nu pare a fi in stare sa o stearga. Cateodata neputinta mea in fata acestui adevar incontestabil devine prietenul meu cel mai bun, un sal gros, ce-mi tine cald in zilele de singuratate. Deschid asadar portile imense, greoaie ale cerebralului si intru in firescul visarii halucinante. Acolo esti mai tot timpul TU, combinatia perfecta intre spiritualitate si logica, intre erotic si romantic, intre rob si stapan iar eu ma regasesc ingenunchiata in fata altarului ce te reprezinta.
Sunt perfect capabila sa ignor sfaturile binevoitoare ale celor ce vor sa ma aduca cu picioarele pe Pamant. Stiu foarte bine ce vor sa-mi zica, fara indoiala din cele mai bune intentii. Insa dependenta de TINE ma face, atunci cand am putin timp liber, sa ma refugiez cu doza de interzis si irational, sa mi-o administrez si s-o savurez intr-o perfecta impacare cu persoana mea. Sunt de asemenea constienta de faptul ca e o nebunie si totusi mi-o asum. Si de ce m-as descotorosi de o intalnire asa importanta a vietii mele? Dimpotriva, vreau s-o duc cu mine mereu! Pentru ca atunci, de mult, cand tu n-ai fost atent, am furat o bucatica de TINE ce o port in cutiuta bijuteriilor vietii mele. E comoara mea cea mai de pret, dobandita pana-n momentul de fata!

Multumesc!

luni, 7 septembrie 2009

Simtiri de plush (7.09.2009)

In dragoste exista intodeauna un campion si un invins! Ne jucam cu noi insine si ne transformam organele in unele de plus. Si ne jucam de-a dragostea: povestea incepe frumos: 1+1=love. Se sorb din priviri si se fascineaza reciproc. Urmeaza ore de dor nebun, momente de incantare, clipe pasionale, nopti nedormite, facturi telefonice incarcate, lucruri vitale trecute pe locul 2, 3, 100 in ordinea prioritatilor cum ar fi: mancat, dormit, job....si alte maruntisuri de genul asta! Se pudreaza apoi povestea cu promisiuni, planuri, calatorii de vis in 2 la supermarketul de la colt ori discutii pana noaptea-n zori despre care e mai norocos in contextul sublimei intalniri. Toata lumea in jur e frumoasa, problemele dispar, zilele sunt consumabile ieftine in povestea ce se scurge intr-un ritm atemporal....
Intr-o buna zi bate cineva neasteptat la usa: cioc!cioc! 1 deschide si o vede pe REALITATE in capul usii! O intreaba respectuos ce doreste si pe cine cauta. REALITATEA incepe sa ii reaminteasca lui 1 de puncte importante de pe lista prioritatilor ignorate in tot acest timp. Si asa....povestind, 1 incepe sa simta cum nimic nu mai urca dealul...dimpotriva! Inchide usa.....se intoarce catre 1 si emite simplu....o pretentie...1 bucuros...primeste ce i se ordona, si nerabdator sa-l satisfaca pe 1 ...executa. Dintr-un necunoscut (pana mai ieri) simt al puterii 1 aplica inca o data regula...apoi inca o data si inca o data! 1 imbatat de amor accepta. Si, dupa cum bine se stie, orice compromis devine repede o regula, exact ca un cancer galopant, se ajunge rapid la o relatie stapan-sclav......mda....si asa vine in scenta celebrul "INCEPUT AL SFARSITULUI": tentative de a remedia situatia, explicatii peste explicatii, dezbateri ale dorintelor fiecaruia, refacerea regulilor, argumente, expunerea viselor care incep sa nu mai coincida. Toatea astea ii obosesc pe 1 si pe 1 .....si.....apoi.....GATA! Operatia matematica a devenit 1-1=0