Frica… un sentiment teribil! Ne face sa ne sabotam relatii care sunt promitatoare. Ne face sa ne amintim de toate datile cand durerea ne-a facut sa ramanem fara suflare sau doar de datile cand ne blamam pe noi insine pt ca ne-am permis sa ramanem atat de dezamagiti de propriile vise si planuri facute in doi.

Nu ma intelege gresit! Frica are rolul ei benefic: motiveaza! De aceea, de exemplu frica de a deveni penibila nu ma va mai lasa sa fac nimic pentru a reconstrui ce s-a daramat. Si frica ma va motiva sa imi treaca si de tine, ca de altii! Si imi va iesi, fara indoiala! Vei ajunge si tu unul din lista celor despre care voi spune: “Mneah! He did not deliver!”

Problema e ca ne tot repetam ca avem o varsta si nu mai avem timp de investit, de pierdut cu o persoana nepotrivita, si o penalizam imediat ce iese din parametri. O exilam afara din noi in timpi cat mai redusi pentru a NU PIERDE TIMP!

Ok, si castigam timp pentru ce? Pentru ce daca nu pentru a simti, pentru a cladi relatii, legaturi? La ce folosim tot timpul castigat? La a fii din nou singuri si safe? La a incepe o relatie noua, iar si iar? A creea noi sabloane sau sau standarde de aplicat urmatoarelor persoane care musai trebuie sa treaca CTC-ul?

Era doar asa, o cugetare…