marți, 17 februarie 2009

A fost odata ca niciodata o bucata de suflet.....(17.02.2009)

Te-am cautat in cutiuta cu amintiri. Te-am gasit usor. Te-am asezat in varful inimi mele si am asteptat. Un fior cald a inceput sa ma faca sa tremur....Da! ....Cu siguranta esti tu! Uitasem cum e sa-mi aduc aminte de tine. Te inspir adanc pentru ca vreau sa incep sa respir cu tine in loc de aer. Da....imi amintesc de tine dulce durere, dar acum simt ca nu-mi ajungi. Incet, incet motorasele ruginite au inceput sa functioneze ......lent. Ma saturasem sa te tot recompun secvential din cuvinte, mirosuri si imagini tot mai abstracte odata cu trecerea timpului. De multe ori m-am intrebat daca ai existat cu adevarat vreodata?
Incep sa-ti simt mana jucandu-se cu sufletul meu. Ma raneste. Nu ma impotrivesc deloc pentru ca durerea acuta imi provoaca placeri masochiste si ma indeamna chiar sa cer mai mult. E ca si cum ranile provocate de tine ar lua forma pasilor tai, dovada clara ca ai trecut tu pe-acolo.....si-atunci...imi musc buzele...stau si indur tot mai mult pentru a te avea acum langa mine. O lacrima-mi tradeaza durerea. O sterg repede. E doar un mic pret pe care-l platesc acum, e moneda de troc in schimbul prezentei tale.
Hai, vino! Umple-mi vidul asta imens cu fiinta ta! Umple-mi golul din suflet cu lumina si intunericul ce alcatuiesc templul tau! Patrunde-mi in vene, in carne si in sange si inradacineaza-te adanc! Tine-ma cu ghearele de inima si nu-mi da drumul! Imbata-ma cu mirul ce-l emani, ia fiinta si drogheaza-ma cu atingerea mainilor tale! Imbolnaveste-ma incet cu minciuni dulci si amare si apoi vindeca-ma cu purul adevar!
Vreau sa-mi fii motivatie si stimul in toata farsa asta!

Niciun comentariu: